Obiceiurile şi traditiile locale prezentate în calendar sunt ordonate în functie de succesiunea anotimpurilor, concretizându-se spatial în matricile specifice locale. Conform studiilor etnografice pe timp de iarna: „Importante în calendarul popular rămân cele două evenimente fundamentale: Crăciunul şi Boboteaza, puncte de schimbare – trecere ale Anului. Ajunul Crăciunului este patronat de Moş Ajun, perceput aşa de la început în mentalitatea arhaică populară ca stăpânul timpului care pleacă, se sfârşeşte odată cu anul bătrân, estompat astăzi, aproape cu totul de Moş Crăciun, apărut sub influenta creştinismului.”

Ignatul– zi de mare încărcătură religioasă, se tine în majoritatea satelor noastre cu strictete fară abateri de la ritualul acceptat de comunitate.

Obiceiuri de iarna: colindatul cu duba, plugusorul, sorcova, capra, steaua.

Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugușorul este un străvechi obicei care se practică în ajunul Anului Nou, sau chiar în ziua de Anul Nou; ceata de urători formată din doi până la douăzeci de flăcăi sau bărbați pleacă din casă în casă să ureze cu Plugușorul; cu Plugușorul urează și copiii. În pocnet bici, în sunet de talangă sau clopoței, ca și în muget de buhai, colindătorul își deapănă urarea îndemnându-și amicii cu refrenul: ”Ia mai mânați măi,/ Hăi,hăi”. De acest moment este legat jocul buţii şi de chematul fetelor.

Butea este un obicei ce se pastreaza din vechime. Feciorii din localitate, imbracati in costume populare, pleaca la colindat insotiti de un taraf de muzica populara. La incheierea colindatului, tinerii organizeaza o petrecere la care sunt invitate fetele din sat. Cu o luna inainte de Craciun, feciorii de un leat (de aceeasi varsta) din Daia Română se întâlnesc pentru a forma o ‘bute’, așa cum este denumit grupul de colindători. Ei arvunesc o casă din sat, numită gazdă, unde urmează să se întâlnească periodic și să adune băutura și mâncare. Tradiția seculară spune că fiecare fecior, component al buții, urmează să aducă zece litri de vin, un kilogram de țuică, un kilogram de carne, un metru de cârnat, pâine și cozonac, la gazdă. În seara de Ajun, toți feciorii îmbrăcați în costume populare și având pe cap căciuli împodobite cu pene de păun multicolore, flori și beteală se adună la gazdă și pornesc apoi la colindat din casă în casă. După ce colindă tot satul, a doua zi de Craciun, butea feciorilor se deplasează la casele unde sunt fete, urmând petrecerea până în zori.

Claca era o muncă neplătită, organizată cu femei şi/sau fete, care lucrau la torsul cânepei, a lânii sau uneori la seceriş. Seara gazda le pregătea de mâncare şi de băut pentru a petrece. Astăzi şi acest obicei s-a pierdut.